Noaptea cade peste oraș
cum cade umbra mea pe asfalt

nici o mie de gânduri
nici o mie de umbre
strecurate clandestin
în pieptul meu
nu vor reuși pe deplin
să mă întunece la chip
nici o mie de ploi
nici o mie de vorbe
nu vor izbuti
să-mi picure lacrimi
pe obraz nici o mie
de lumânări nu mă vor
ilumina pe dinăuntru
așa cum o face flacăra
unei brichete atunci
când îmi aprind o
țigară și o fumez
pe întuneric în
deplină singurătate.


21.10.2014;
08.08.