toamna e amară ca o ciocolată neagră
aș fi vrut să fiu o rusoaică să îți fac ceai și copii
și să te pun cu fundul pe plită cînd ridici
vocea la mine
dar sunt o poetă oarecum cunoscută
și nu-mi permit
căci sigur se găsește o dragoste mare pe undeva
și mă pune pe youtube
deși
chestia asta
ar da bine la CV
și chiar dacă sunt angajată în cîmpul muncii
și am un viitor strălucit
îmi pasă de soarele pe care tata l-a împrăștiat în viața mea
cu încredere

*

ba nu
toamna înțeleg că nu-mi pasă de nimeni
nu-mi pasă nici măcar de tine
iar dacă mori
am să plîng pînă ajung la borcanul cu miere
sau înșir pe foaie primul poem despre noi împreună
hlizindu-ne

vreau să-ți mai spun
că sylvia plath nu s-a sinucis de nebunie
cum susțin psihiatrii
ci din plictiseală
cu toate astea ceva mă doare tare tare
nu știu ce
dar mă doare kapeț
și îmi place această durere pe care o împușc în stînga
în dreapta dintr-o jucărie cu bile
pentru copii

*

afară tună și fulgeră și noi niciodată
n-am dansat vals
poate de asta îți urăsc veselia acordeonul și nasul
întodeauna răcit
sclif sclif
nasul tău e absolut imposibil
nasul tău e un aspirator
nefericitule
hoțule
nu ești decît un tip din mulțime care țipă ca prostul
sic transit gloria mundi
toamna asta te trimit la dracu
apoi mă bag în mașina de spălat și gata