Feți frumoșii, harapii, călăii,
broscoii, țînțarii, dulăii
veniră la mine’n pridvor
din toate ghiocile lor.

Domnilor, iubiți vizitatori!
iată scaune, merinde, viori,
parabole, sîrme, cotnar în bărdace.
Luați de unde vă place.

În seara aceasta bătrînă
sîntem o apă, o targă, o mînă,
mari evadați din povești
fără căciuli și fără calești.

Și eu sînt frate cu voi.
Mi-e fruntea stelară, piciorul gunoi
atîtea cuvinte încurc
și tot către moarte mă urc.

Ci poate vreodată
O glorie pală, ușor deșelată
ne-o rîde, ne-o plînge pe crestele mici
pe unde fugirăm așa de calici.