Lăsați licuriciul să vie
la pasărea din colivie
să i-aducă lumină sacră
în colivia acră.

Pasăre sunt și eu
în colivia lui Dumnezeu
dar sărăcia și migrenele
mi-au escamotat penele.

C-o schiloadă mînă
stau rezemat de țărînă.
C-o slabă cutremurare
holbez ochii a mirare.

Licuriciul meu e mort.
Nu-mi mai aduce steluțe în cort,
nu mai rîde, nu mai luminează
ceasul ca o amiază.

Poate Maica Precestă
o ieși pe secetă
cu Isus feericul,
s’alunge întunericul.