Cum mă desprind din umbră și cresc la marginea câmpiei
cu zarea în suflet cu durerea în umăr purtător de lumină
în căușul palmelor aspre rupte de lună - sunt fiul zăpezii.
Lupii își urlă blestemul risipiți în furtună, se naște decembrie.

Din întunericul nerostit cu harul luminii m-ai plăsmuit
pe câmpul trudit Doamne fiul tău fulguit
mai mult decât viața mai adânc decât moartea
mai simt și acum în sânge vibrația firului plăpând
ițit dintre pietre și tină.
Am să vin dinspre dealuri pășind pe câmpie
cu crucea în urmă ca o umbră
apă aer și duh
sunt miriștea aspră aproape mormânt.

Curg ape de argint în câmpie și păsări nebune
în cercuri largi își zboară osânda.