e-atâta ceață de parcă undeva a-nceput
moartea dinozaurilor și se apropie de noi
cu viteza coșmarului matinal
îmi spui că ai devenit o zi de odihnă în care
un musafir nedormit și plouat va sosi din minut în minut
"sunt spaima ușii descuiate/
rugăciunea întinsă pe gaura cheii
uite- garsoniera mea e un magazin de pantofi
care a dat faliment -
sfori în continuare altor sfori legate cu noduri în gât
în fiecare dimineață o ușă trântită își îndeasă
mâinile ridate în somnul meu și mă trage de păr
în fiecare seară la geamul bucătăriei aterizează aceeași
scrisoare cu o inimă de porumbel înăuntru
e atâta ceață
- parcă am fi martori la nașterea lumii"- îmi spui
privindu-mă ca o cameră de așteptare în care
viitorii naufragiați își pregătesc sufletele și tălpile goale
pentru pustiu