am luat lumânarea și am aprins istoria cerului

și am devenit un obiect vechi -

odată cu nașterea mea m-am transformat în așa ceva

m-am desprins de corp în nenumărate forme

și am invocat statui de lut

oricine trebuie să aibă forme unice

cu numele acelorași zei numiți oameni -

cei de jos, în mărime naturală,

cei de sus, în vieți anterioare.

în interiorul piramidei noastre personificăm lumina și rămânem intacți

cu senzație lentă ne apropiem de pietre adânci, ramificate printre generații

și comparăm simboluri,

netezind culori prin intensitatea umbrelor

care sunt aceleași pentru toți.

peste tulpini și pene lăsăm să se așeze praful

la prima atingere a cerului de piatră -

ne mutăm pentru el și ne așternem pe maluri

intrăm în ascensiune descrescând

asupra imensității stropului de ploaie

așteptăm când totul va fi să fi fost terminat -

renunțăm la forma pământului

și repetăm trecutul -

nimeni nu este ceva întâmplător

în fața oracolului cu râs sardonic pe trepte