Chiar trecerea fie ca zahărul
în care mă cuprind
în tine ca fructul,

flămânzit de atâta răbdare-n inima ispitei
câtă lumină absorb și se coace.

Plutitor pe valuri cu arome de fluturi,
visez chitare cu sunete albastre
asemenea nopților boreale
în care mă scald.

Dincolo de marile porți între lumi,
primesc darul ce mă face mai lacom
când buzele tale pline
dau ocol sărutului divin
ca pasărea în colivie
ce-și cântă libertatea furată.