un vânt blond mătăsos
precum un poem din penița unui înger trist
se așează în pletele tale nevoind să mai plece
urmele tăcerii apasă pe carnea moale a cuvintelor
lași o petală să cadă
iar vântul blond și mătăsos o poartă
un sunet roșu spre
cerul care azi
a întârziat
să apară