urare de 1

parfum și poezie-ascund
bulbi neștiuți sub mari troiene.
abia de tulbură-acest vers
minunea că mai este vreme
de flori cuminți și delicate,
turnate în zăpezi cum numai ceara
împrăștie arome binecuvântate,
iar serile preschimbă călimara.

între acestea, maiestuoasă,
Femeia – căreia le închinăm:

la fel ca primăvara să îți fie
copacul vieții, numărând
flori albe, roz și fluturi sinilii –
și liniște în suflet ca-n chilie,
să fii iubită de bărbat și de copii.


1 rând mamei mele

cu haine spălate de prea multe ori. cu geanta de mâncare pe cap. după mine, prin lume.


3 rânduri Mamei noastre

parcă-i un blestem: doar primăvara îmi amintesc tăcerea dintre noi; și atunci răsari pe
după căni și oale, pe după perne și pături, de prin dulapuri și umpli odaia cu miros de
rufe curate; e-atâta sfințenie, încât uit să clipesc; dac-aș aprinde lumina, te-ai risipi.



3 rânduri soției

oglinda mă arată nesătul, e clar: am fost îndestulat de-o roabă întrupată din zeiță.
doar ea ar fi putut
căra cu umeri de șerpaș și sâni de curvă himalayana hrană și un vin pacific.


mărțișor fetelor

șnuruiți-vă cu toți; juruiți-vă unuia singur.