toată ziua port dragostea ca
roțile trenului
cu atenție la tact
discuțiile dintre noi
apărute la capăt de linie
așa ca bucata ta de cer care merge
deasupra inimii mele
e jocul meu al atenției întrepătrunse
care se desfășoară căzând
mereu în descoperirea lucrurilor subțiri
ale revederii sufletelor noastre
pot explica pasiunea
micilor tale reproșuri
care au rolul de a coagula
de a pune cleiul tâmplăresc
pe corpurile noastre pentru
a ne repeta mereu
tu ești ora, eu sunt ziua
și ne compunem unul pe altul
câteodată minutele mele se opresc
ca să construiască și ele ora
timpurile trag,
dragostea ca o ghicitoare
pe care nu vrem să o părăsim
decât atunci când îi vom fi
descifrat tainele toate
împreună