Sunt norul bolnav recitând
bacanale în coaja de nucă
rememorând cantoane prin iarba de Berna
căutând prințipuri în cerul din glastră.

Sunt roua dimineții revăd doar culoarea
scuipând invective spre câinele care urinează
frecvent la rădăcina copacului
sunt poetul damnat de orgoliu
uitare prostie și prea multă sinceritate
sunt buzunarul murdar al bețivului
trist care-și trage ultima suflare
de nori bacanale cantoane și rouă.

Inspir autentic un demon plecat
spre târfa recentă spre pieptul ei cald
dar camera-i goală doar peștele m-așteaptă
cântând un Vivaldi pe nasu-i de boxer:
"n-ai plătit abonamentul de trei luni întregi
tu crezi că poet fiind ai parte de reduceri"
achit trist un preț mult prea mare
iar târfa dispare eu sunt doar un nor
care curajos recunoaște înfrângerea.

Sunt norul bolnav nu prea important
hepatic muribund decid doar culori
și prea aspre prințipuri
sunt norul și atât.