îmi stai în ochiul minții la umbră de retine
privirea despre tine în întuneric tace
nu te găsesc în mine cu lumânări și pace
chiar de-n tăcerea nopții mă molfăi în dentine

de frăgezit hârtia în rest gunoi e totul
de-nsămânțat cuvântul în forul meu scribal
prin cele sfinte-n tine să redeprind înotul
să mușc din al tău suflet cu dinți de canibal

la umbră de retine lumina ta s-a copt
răstoarnă-te din perne și vino-mi în privire
aproape-n zori de ziuă în clipă să mă-nșopt
să geamă dimineața de blânda ta ivire

cogniții de felină în sfera unui gnostic,
în mine port lumina ca singur diagnostic