o fac inconștient ca pe o stare normală
între atâtea alte stări trecute și viitoare
doar când mă privesc de sus totul se învârte

altfel fiecare sunet are urechea lui
nicio pasăre nu cântă pentru grăunțe
nici îngerii nu sunt pescăruși
deși uneori îi bănuiesc
mai ales atunci când plâng

multă vreme am crezut că nu au lacrimi
le vedeam doar bucuria
nu căutam niciodată altceva
însă dincolo de zâmbetul lor sunt atâtea lacrimi
aș vrea să le învăț fericirea dar nu mai știu cum se face
poate sunt amnezic sau nu am știut niciodată

cum să repet ceva ce nu știu
dar o fac inconștient
pentru că am momente în care totul pare așa cunoscut
ochii tăi și toate aceste fulgerări din inima mea
fiecare cântec toate concertele
orice adiere de clape de pe cerul gândului
toate par o repetare a ceva rotund
parcă din ce în ce mai rotund
iar eu simt nevoia să-mi pun capul pe umărul tău
să nu mai știu