când tu taci
la marginea cerului
vulturii doar coboară piano
pe respirația mea oprită
sub statuia sărutului tău
ochii mi-i urcă acolo
de unde până și dorul infinit
pare tot mai mic
o candelă
un licurici

vin acele nopți
când chiar eu
nu sunt decât un vultur orb
bâjbâind nemurirea
în căutarea ochilor tăi
și întunericul fricii
mușcă din mine râzând

apoi din neant
te aud iubindu-mă
te aud plouându-mi deșertăciunea
te aud reinventându-mă
din nimic