miezul dulce al nopții
reflectat în apă
tuba
cu sunete joase întâmpină luna
minunat e să descoperi
cum flautul
o năframă albastră de stele aruncă pe lacuri


cânt al neadormitului dor
în grădina sub ploaie
violoncelul
dezghioacă miezul cuvintelor
un fluture
se zbate ca o limbă de clopot
să aducă soarele


pe malul mării
capriciu pentru violă și harpă
durerea-i amorțită
vântul
valurile ușor le leagănă
o energie lină
asamblează încet întregul


conversații aprinse
între tubă și trompetă
în liniștea metafizică a apusului
vioara slobozește strigătul verde al speranței
somn lin-desprindere
de prea multă culoare


cântec al nopții
pentru harpă
mistere ascunse-n peșteri de izvoare
tremurate lumini în altare de stele
luna-n miros de tămâie
cutreieră
albe morminte


dezlegate din stup
bătăi de tobă
biciuiesc fără motiv
moțul curcanului
viclenii printre rădăcini:
piatra negustorului



vocalize
pe vârf de munte
orga deschide fereastra sufletului
în alb și albastru sunt straiele fecioarei
în auritul cerc ne-ntâmpină
cu dragoste