mixtură de lut eterat
dimineața mă toarnă-n pupilă
am tendința să uit carnea în urmă
duhul
întinde-n departe
căpăstrul luminii astrale
înnoadă în respirație
elipse galactice
torsiunea ochiului curbează spațiul
până se-ncape într-un
timp absolut
cosmică sau celulară călătoria
își varsă zeic semințele
în această zi
înghit lumea cu bucături mici
oameni
(virusați sau aseptici)
gesturi în arc
iubiri
indiferențe
fiecare smerenie
alunecă ușor
ritualic

beau curcubeul din vene
nu mă-ntrerupe

se împărtășește din mine efemerul
(depun eforturi să nu-l mai uit pe o stea ponosită)
ușa-i deschisă
cântă la orga destinului
astăzi mi-am băut spinii până la ultimul

golgota-i în spatele ușii