tenul acesta tern
îl voi tatua cu-n alt strat de piele
degetele dimineții se vor plimba pe el
surprinzând clipa zbătându-se
între vis și realitate
ca și vântul stârnit din nimic
când vreu să-mă-nalț în văzduhuri
și lacrima aceasta neîndemânatică
am s-o acopăr cu ninsoarea
ce mi-a rămas în păr
când cerul își va retrage norii în peșteri
iar îngerii vor sufla în adieri
dezlegând chemările oprite
eu voi opri ochii să-și mai asculte
cuvintele înlăcrimate
gata și cu focul ce arde-n surdină
miriștile pădurile și cântecul meu
răsunând din adâncuri
fără de păcat
îl voi seca în fântâni lipsite de apă
să ardă molcom întunericul de sub pietre
ridicând la suprafață spuza ultimului strigăt
ajunge îmi spun și cu această inimă
ce sângerează lăuntric
inundând drumurile pe care merg
o sfântă și hotărâtă inimă
întoarce-te pe drumul din junime
îmbracă-te cu armura de aur a învingătorului
scrie-mi apoi cu sângele tău
unde când și cum să-ți întâmpin
revărsarea iubirii

1 iunie 2015