urma brațului alb
în castele de pași: ecou
pescăruși strigă umbre

nisipul ia foc
de la o privire
voalul dezvelește timpul
marmura își topește sânii
mierea îmbălsămează anotimpuri frigide

în cerurile ochilor
păduri foșnesc
soarele acoperă lumea
intrăm ca-ntr-un cort

ne intuim
după mirosul cojii de portocală
pielea înfioară
coame de mânji dezrobiți
nechează


o muzicuță risipește și adună marea