mi-erau îngerii pe net
bagabonți pe lampioane
strânge tu omule gâtul
sugrumă neantul cu clonț de rubin
sufletele zboară de la lumânările aprinse
așa liniște nu vei invada niciodată omule
te vei umbla ca o santinelă în jurul unei cetăți fără contur
o libelulă sau alta va zbura se va înfierbânta pentru un ceai
într-o cană de la început
de stație de lampă de iubire de femeie
ce era de făcut
s-a înmiresmat