mă cuibăresc în brațele tale ca într-o scoică
îmi ascund părul în nisip
cu fiecare bătaie de inimă plaja se umple de maci roșii
la apus pielea capătă nuanțe violet
pescărușii vin din ce în ce mai aproape de noi
în oraș suntem priviți ca "oamenii-păsări"
trupurile noastre sunt din ce în mai ușoare
uneori mi-e teamă că am să uit să pășesc
în timpul pauzelor de țigară
mă urc pe terasă
și număr norii
mă înalț cu fiecare fum
până când palmele ating conturul lunii
atunci știu că s-a făcut noapte

și cobor, câte două trepte deodată
închid biroul
tu mă aștepți cu un șal de cașmir pe umeri
"iubito, știi că toamna frunzele ne încălzesc sufletele?"
mă săruți pe frunte
și pornim târziu spre plajă.