frumoși, în noapte treji mai sunt nebunii;
în țintirim o cucuvea tot țipă
în zori culcându-și capul sub aripă,
prin ea în noi strigare dau străbunii

în zi-i tumult și este multă pripă
răgaz de rugă-și lasă numai unii
fiind diurn somnambulism ca-n funii
la cealălaltă margine de clipă

o zeamă de cuvinte-n mine fiartă
sub strai de gânduri cerne lumea largă
și către Mâine nu posed o hartă

cu mine în apinare Dor aleargă
singurătatea-n sferă nu mă iartă
și Adevărul des e dus pe targă