noaptea ascultăm jazz
cu geamurile larg deschise
și pahare de vin în balcon
luna se împiedică în scrumiera ta
se rostogolește peste genunchii mei
o arunc înapoi între nori
se agață în firele de telegraf
ca o minge spartă uitată de copii în iarbă

noaptea orașul adoarme cu norah jones
felinarele clipesc îndrăgostite
se desprind de asfalt
ca niște baloane cu heliu
străzile rămân înecate în beznă
le aruncăm trecătorilor câte o brichetă
și un zâmbet larg

noaptea se iubește fără cuvinte
cu tălpile goale lipite de pământ
cu mâinile întinse către stele
captând frecvența unei lumi imateriale
familiară doar inimii.