în mine trăiesc concomitent
două culori extreme
cu unduiri de aripi nebănuite
un dialog alb-negru
incapabil să facă pace
cu emoția care-mi sfâșie
cerul sufletului

te caut
mai ales atunci când mi-e imposibil
să mă găsesc
cu încăpățânarea
izvorului ce-și caută matca

ai venit să mă înveți
că dincolo de mine
războaiele se pierd
nu se câștigă
firescul și osânda mea ești tu
pacea mi-o închizi sub pleoape
ca pe un adevăr netăgăduit
niciodată
de îngeri

din tine izvorăște calmul ce
îmblânzește lebăda neagră
a inimii mele
durerea îmi îngenunchează sufletul
uneori
întoarce-mă cu fața spre răsărit
învață-mă să gust din curcubeul
arcuit peste lacul
răsturnat al gândului

eu n-am cunoscut încă
savoarea carminului
deși o port pe buzele arse
de dorința unui sărut celest

găsește-mă
învață-mă
respiră-mă