în zori
te visez salcie pletoasă
desenând curcubeie
pe fiecare pliu al apei
și mă rog de ramurile inocente
să lase stropi de clorofilă
pe marginea unui gând
să crească poem

mai târziu
savurez umbra pașilor
uitată în amonte de inima mea
și dezleg iță cu iță
firul Ariadnei
cusut de mâna destinului
la reverul palmei

noaptea
adorm în palma unui cuvânt
și te regăsesc despletită
la fel ca-n prima zi
când alergai printre flori
adunând nectarul unei povești
în care fiecare dintre noi era celălalt

degetele tale lungi sărută buzele pianinei
de pe claviatura frunții sub care țes vise
cu suflete pereche

dimineața
aștept să-mi dai un sărut dezbrăcat de inocențe
și mă prezint
astăzi mă numesc Schumann
vrei să fii Concertul meu pentru pian în La minor?