pierdusem demult șirul numărătorii
pe care mă plimbam de câteva zile
în sus
în jos
pe unde știam c-a trecut palma ta
în ritmul tăcerii - lacrimi
presărând pe glezna zilei de mâine

m-am întors spre ieri
și-am alergat din nou pe străzile
primite cadou în seara când ploaia
ne-a sărutat obrajii arși de alte ploi
iar noi ne-am prins
de câte-un capăt al curcubeului -
balansoar la poarta uitării -

știi
câteodată rătăcesc printre liniile de tramvai
câteva stații înainte
câteva stații înapoi
caut aripile curcubeului pierdut la ultima ploaie -
acela care-și pictase fața cu nuanțe false
și se juca de-a fata morgana cu noi