Plâng câteodată
ca și sălciile copilăriei
cu frunzele până pe luciul apei
unde dorm fluturii păcăliți
de imaginea lor curgătoare.

Știu că lacrimile mele
te vor săruta pe picioare
ca-n prima seară
când ți-ai apropiat talpa
de tâmpla mea și-am descifrat
harta destinului.

Nu te-am crezut atunci,
poate de-aceea plâng,
poate c-am ucis marea
și-au naufragiat corăbiile
pe care le-am lansat împreună.

Sometimes I cry
“…'cause nothin' lasts forever
and we both know hearts can change
and it's hard to hold a candle
in the cold November rain...”