mi-am propus
să înalț o piramidă acestor cuvinte
să îngrop în înțelesul lor
mumiile fiecărui eșec
să desenez apoi peste
o frescă
zidul ei să devină
un fel de palimsest al timpului
să-l poată citi cei care vor veni
fără să-ntrebe
sau să șteargă
tot ceea ce neputința ar putea deveni cauză
aș lăsa la vedere iluzia
conservată
să nu i se dizolve antidotul
voi spune că prezentul evoluează
creând efectul pașilor fericiți
totuși picioarele calcă peste aura pământului
bătătorind-o cale să-i ducă
uneori cuvintele nu spun unde
și-atunci dezlipesc adezivul
de pe tencuiala piramidei
zâmbind monosilabic
în timp ce îi deschid realității
ușa

4noiembrie 2015