sălbăticia trestiei mă întristează
sub conducte groase de mâl se strecoară pușcăriașii invizibili ai orașului
iar eu dragostea mea tot aduc deasupra cât mai mult pământ
asta am învățat să fac de prima dată când
am rămas în mijlocul tuturor străzilor cu parfum de bărbat
iubit și neapărat uitat

lasă-mă să-ți spun cum
te învârți în alte sfere
cum îmi scapă mecanismul tău de cal troian
cum azi cred că te cunosc și mâine
îmi tremură inima de frică

când dormi mă rog
ca dimineața să nu te găsesc înlocuit
învârt cheia cu grijă
ce-mi pregătești în liniștea camerei
ce răni ți-ai crestat în palme
și mai ales de ce taci dacă eu îți vorbesc prin toate limbile pământulu