Am luat o foaie albă, semăna mult cu tine în timp ce dormi
În timp ce dormi eșt mult mai alb, poate nu știi, îți spun eu acum
M-am așezat lângă tine și m-ai absorit în povestea ta ca într-un
Nisip mișcător, nu știam până atunci cum e să aluneci pe tobogan
Și să te trezești brusc într-o cameră ascunsă nedeschisă de mii de ani
Plină de cufere cu aur, unde toate statuetele aveau chipul meu
Și monedele erau bătute cu amprenta degetelor mele, câinii de pază
Închideau ochii, șerpii se ascundeau speriați de prezența mea
Eram ghidată doar de cuvinte de iubire, și pe măsură ce pășeam
Apăreau altele, altele, până am ajuns la tine în vis, erai foarte alb
Mi-ai spus, stai liniștită suntem doar noi, apoi am văzut undeva în tavan
Scria mare, lizibil, ca un titlu de carte: viața de apoi, am râs amândoi
Era foarte plăcut, începuse să ningă, nu știu cum, așa din senin