trăiri necuprinse îmi trec prin față ca o lunecare de luntre
prin sufletul spațiilor înlănțuindu-mă cu verigi de nimic
și toate lucrurile ce mă-nconjoară par sluji a luminii
prin orice mișcare aerul primea lovituri și izbucnea în plâns
oglinda pipăia cu ochii în ascuns bucățile rupte din ziua de ieri
aruncate pe tava neagră a nopții
în rest, același freamăt mut, aceeași frază nerostită în lupta cu tăcerile