cum pe mările...

cum pe mările din farduri îmi voi purta iar galionul puterilor stăpâne numai pe brazda ridurilor mele mai liniștit decât prin lume mi-ar pierde clopotele zvonul la nunta mea de-o fi să cadă cea mai frumoasă dintre stele nuntașii sta-mi-vor pe la mese în mâini cu câte-o lumânare pe-ale tristeților cuptoare motanii plânsului să-mi toarcă și cum e-o limpede fântână rămasă fără vreo cărare cei ce-au plecat de lângă mine uita-vor să se mai întorcă așa că până-n zori vioara
cânte-mi doar de viață lungă țăpșoare zburdăcind prin boarea stafiei bietelor amiezi clipocind a rouă lină blestemul ierbii să m-ajungă să mă foșnească numai norii surâși de veșnice zăpezi