prefer în schimb devorarea
în ultimul moment de pace din istoria unei virgule
care a decis să înnebunească

și pentru că sunt un bărbat integru
pentru că am aceleași mâini și picioare ca și restul lumii
care își bâlbâie viața în scenariul
unui veșnic concret
sunt singurul care poate umbla viul
deja mort
dacă vrei mă poți intitula chiar un mort viu umblător
și din liniaritatea realității pe care crezi că o ai
mă poți transforma într-un lung metraj de succes
unde fiecare interpretează magistral
începutul celuilalt

dimineața este singurul lucru despre care nu mă poți întreba nimic
pentru că prefer să-mi beau cafeaua departe de fereastră
și să mă consider mai tânăr ca de obicei
ore în șir
dimineața îmi curăț noaptea din piele cu peria de sârmă
ascultând țipetele sângelui ce încă nu ghicește
cine este lucrul cel mai bătrân care pleacă
noaptea sau pielea
dimineața mă simt cel mai suficient bărbat care ți-a scris vreodată
cu lumina stinsă
pentru că mâinile mele pâlpâie atunci când decid
să cadă din copac
ca niște fructe fierbinți

și pentru că sunt
și viu
și mort
și deopotrivă
numai tu ai putea avea răbdarea să taci și să mă asculți cum tac
dincolo de tine într-un cuvânt
cumva necuvânt