am adunat
fiecare strop de furtună
palmă de vânt
picior de val
în buzunarul din spate
tăbăcit
de mizeria ce-mpondobește
ca o podoabă
unele haine de gală

mulți au uitat
că pe strada asta stă moartea
stă la taifas cu oricine
și se face că plouă
nici măcar nu înțelege
de ce plecăm
ne-ntoarcem
și întindem mâna
după mărul pe care l-am furat
în fiecare viață
fără niciun folos

părea mai bun
decât cel de-acasă

mă gândesc
c-am putea rămâne
n-ar avea rost să plecăm
să revenim
și ca de fiecare dată
să ne lăsăm ispitiți
de reptile reci
cu limba despicată
ce ne oferă fructe
îmbrăcate în haine de import
culese din ograda noastră