Neputincioasă umbră rămasă fără trup
Ce temeri te-mpresoară când negura se lasă?
Singurătatea-n lume conturul ți-l apasă,
Nesiguranțe-n praguri se strâng șoptind în grup.

N-ai colțuri de refugiu, nici trup să te agăți,
Rătăcitoare soarta pândește dintro strană...
Te-nghesui resemnată în negura din cană
Știind că-n seara asta e termenul la plăți.

Tovarășul de-o viață, călătorind pe scut
Spre țărmul fără grijă și fără întristare,
Din tot ce-a strâns în viață un singur ban mai are
Să-l dea ca vamă luntrei spre noul început.

N-ai rost pe lumea asta, destinul ți-e stingher,
Þărâna nesătulă așteapt-un strop de vin
Ca punct la drumu-acesta...așteaptă-mă că vin
Cu umbra mea ce-așteaptă pândind dintr-un ungher.