ziua când în sfârșit înțelegi
că lucrurile mari nu puteau fi spuse.
resetul memoriei ca discul unui telefon fix
și iată-ne sub cerul liber, luând totul de la capăt.
căzând pe piatra asta ca două libelule pe floarea de lotus
și comandând o bere.
și iată-ne sub cerul liber
contemplând în tăcere fulguranta, excepționala noastră tinerețe
în casa pentru care-am trudit: seducători copii
ai străzii, apelor, câmpului, sub cerul care ne strânge.