CHEMAREA REPETATÃ ÎN ZADAR...


Eu răsfoiesc ”Istoria poporului român”:
Când o deschid, țâșnește-un roșu râu de sânge,
Ies tunete și flăcări pe unde calc, stăpân,
Din veacuri până azi, aud cum Țara plânge...


Văd șoimi și vulturi sfâșiind năpârci,
Din vârfuri carpatine, ei au țâșnit puhoaie;
Când noi am vrut, pieiră gepizi, avari și turci,
Căci Dumnezeu ne-a fost Strategul din războaie !


Demult știam că suntem viteji și neschimbați,
Doresc să fim și azi precum odinioară;
De-aceea strig: Străinii ne vor iar divizați,
Deșteaptă-te, române, căci Țara plânge iară !