După ura cu ramificații care nu se mai termină
scorțoasă și plină de înverșunare
a venit și pauza de nepăsare, de tăcere coclită,
m-am eliberat din angrenajul care călca strâmb
și mi-am câștigat propria toleranță.

Nu ești convinsă că m-am schimbat peste noapte
și am devenit un împăcat cu cei ce-mi încurcă oportunitățile,
te prefaci mulțumită și aștepți să pleznească țesătura
după care își impun calculele ceilalți intriganți
cu lansarea de furturi de notorietate.

Niciodată nu te hazardezi în opinii pripite
la tine totu-i ca o dragoste cu năbădăi
încât simt cum viața ți se pare sinuosă și dulce
ca un fruct copt.

Tot ce fac să te conving este aproape de neliniște
orice încercare își are rostul ei când scopul e nobil,
n-o să găsești în el nicio călăuză de salvare
de la marile frământări
ce-ți izvorăsc din inimă fără să vrei.