QUASAR

Modulându-și undele oarbe,
quasarul se deplasează empiric spre roșu,
ca soarele spre cuibul său occidental,
născând nelirice extaze în măștile turtite ale timpului,
numărând consternările entuziasmului din celulele inteligenței umane...
Ne pipăie quasarul distant,
cu ocheade spectrale de gheață,
ne face provocator cu ochiul
din pagodele extragalactice ale enigmelor
eclozate ilogic în arce de optim nadir.
Când își rotește intermitența-i bizară în pulsațiile strălucirii lui efemere,
propulsează absent interesele
în golul spațiului-timp din vecie,
mai mult decât toate simfoniile cosmice de raze,
absorbite prin tunurile mute ale telescoapelor
care doboară nocturn fructele secrete ale stelelor,
dar care niciodată
nu pot doborî incendiile geniale ale quasarului,
astrul cel mai bogat în superenergii
și-n serii de parseci indiferenți,
cea mai îndepărtată lumină ciudată
dintre toate luminile ce credem noi naivi
c-ar fi banale lumini...