Cărări prin lume nesfârșite
Ce se-ntretaie în calea lor
Sunt mai mereu bătătorite
De călcătura pașilor

Vin și se duc în patru zări
Mai drepte, mai întortocheate,
Mai scurte sau mai lungi cărări
De care lumea are parte

Și cât ar fi zarea de lungă
Ori lată pentru-ntreg pământul
Nu sunt cărări să n-o ajungă
Pe care nu le-ar bate vântul

Pentru că vântul e ca dorul
Ce hoinărește-n legea lui
Purtându-te să-ți pui piciorul
Pe ce cărare-i place lui

Iar de cărarea nu-i mai place
Te-abate de unde-ai pornit
Știind mereu că n-ai ce face
Pentru că-i de nestăvilit.