O boare-nmiresmată lasă urme pe fețele unghiurilor,
bulgărele de smarald se joacă-n lumină
asemeni ochilor tăi când se ivește curcubeul,
arc peste apele dimineții limpezite de ploi
ce nu lasă alte amprente,
șipotesc doar cu sunete de piatră mută
privind ca o pasăre cântătoare răsăritul.

Strălucire de inox taie cu lama aerul în fâșii
pentru că razele galbene fac risipă
de clipe cu muchii străvezii.

Desigur...
treacă peste mine zvonurile înșelătoare
cruzimea ce-mi lasă inima acasă
în alte trupuri topită.

Cum să mai iubesc când mă smulge depărtarea
din colțul de rai îndoit de tristețe?