miraj de tinerețe în apele genunii
ne duce-n nefăptură sub ochii cei de broască
mă îmbăiez în lacrimi, minuni să mă cunoască
legat fiind de taină precum treimea-n funii.
mistere la-ndemână truind tăcerea-n fameni
în juvaere mistic pe sub spurcate guri
ne zicem că-i aseamăn, că suntem totuși oameni
lihnind spre fericire ca multe creaturi.
în liniștea de aur ori poate de cristal
adorm pe foaia albă cu pace-n vârf de suliți,
adorm în grea menire a zeului fatal
și lirica mea rece se-ntâmplă des pe uliți.
din vid de vii în lene sub leneș de poruncă
în brațul meu de zboruri rostirea te aruncă