omul nu știe mereu mereu
ce o sӑ-i treacӑ prin stare
în momentul urmӑtor...
o amintire de neuitat
sau una despre care
nici el nu crede
c-ar fi existat...

existӑ totuși o cârdӑșie
ca o redutӑ la asalt între
inimӑ și minte... de necontrolat...

așa mi-a trecut prin inimӑ o sӑgeatӑ
lansatӑ dintr-un arc
și care a țintit la fix
punctul împrӑștiat...

/ de-acum o sӑ mӑ cauți și n-o sӑ mӑ gӑsești
între da și nu e sӑpat un șanț adânc de întâmplӑri
despre care nici eu nu știu dacӑ
sunt realitӑți sau sunt scorneli
știu doar cӑ m-am ascuns dupӑ umbra unui tei
care își scuturӑ floarea înspre nicӑieri... /

vezi
nu știu dacӑ aici ești tu sau eu
sau da și nu sunt împreunӑ
la un ceai de tei...