ci duc pe tine-n patima uitării,
e reavăn după ploaia de aseară
dar azi mi se topește zbor de ceară
în forul tăinuit al depărtării.
din soare-aurifer imagini iară
acced în lumea mea a deprimării
că nu-i talaz de bisturiu al mării
pe cât e timpul de acut și fiară

ascut treimea, poate-n noi zidește
lumini ce nu-s pământ în dulcea eră
și stau în nebunii de om, trupește

goneam izbânzi de piatră-n blânda terră,
în apă mă-ncălzeam la sân de pește
dar totuși cald era la noi în sferă