ziua era din postav
la iarmarocul vechi dintre dealuri fericirea nu se cumpăra
se măsura în culori
în tălpile goale nesimțind mărăcinii
nici foșnetul prafului
nici arșița luncii
... în atâta nerăbdare

eu nu te văzusem niciodată căutam
acel lanÈ› argintiu cu floare
lacul de unghii roșu-aprins și-o poșetă
destinul pestriÈ› ivit fantomatic din ciocuri de galbeni-verzi papagali

ziua era din postav
mușterii unul și-unul
precum sori scânteiau în câmpie ciubuce
din largi veșminte întunerici ieșeau ca să vadă
chipul tinerei fete cu-o pușculiță în formă de măr
scorbura adânc lustruită mirosind a ierburi zăngănitoare

ziua era din postav
în van vârcolaci își tot înfigeau colții
în inima cerului comedii te aruncau
și găseai bragă
la orice colÈ›
la orice-ntâmplare

bunica purta o ie cusută cu roșu și verde
cu fluturi ornată
țesută-n odaie de ea la război
juca-n bătătură și-n clocot de bâlciuri
eram cam de-o vârstă atunci nici
nu bănuia(m) că aveam cândva nepoată să-i fiu