nu am remușcări
despre felul cum privesc cerul
și ascult ploaia
nici de faptul că
mi te-am făcut bărbatul
care își lasă nopțile
în poalele mele fierbinți
vin zile când
târâtoarele își lepădă solzii
copacii trăiesc mai puțin pe pământ
renăscând în păsări
sau viețuitoare marine
nimeni nu se va zbuciuma
că te iubesc altfel
pentru prima dată
zilele se sfârșesc
întunericul și- a pierdut dreptul
la minciuna de lux
mă scutur
ca de o apă murdară
din pieptul tău
hrănesc porumbeii
de teamă să nu zboare