cum altfel, decât mizerabil? gândul celui care
se ascunde-n mulțime, scrie despre bucuria
supraviețuirii,
tremură și răde nervos în pasaj la unirii, de
teamă să nu fie descoperit și împușcat de un terorist
cu pistol cu apă și sare, pe gerul ăsta
comunist, de teamă să nu i se
fure poeziile și să i se învețe pe de rost de
impostorii cu mănuși
de piele, cu izmene de piele, cu fețe lucioase, cu vocile groase: "miroase
-a praf de pușcă, iar conflictul este pe cale
să se extindă!" crăpa-i-ar karma în oglindă,
sau nu,
după cum e cazul. la victoriei, vatmanul
schimbă macazul, manual.
cum altfel, decât mizerabil, spurcat, blestemat? gândul celui care scrie aberații,
între stații, de teamă că va face lumea mai bună, sau vreo damigeană de țuică dintr-o
singură prună, fără pom și fără sâmbure,
uscată, plină de mătreață, fără orez și rață cu
portocale: "miroase-a praf de pușcă, iar
conflictul este pe cale să se extindă!". și
uite-așa, într-o zi mică de toamnă-iarnă,
când toată lumea părea părăsită de suflete și de păr,
a murit.