știu o țară
cu oameni
ușor indolenți
cu mîinile prinse
în două găleți
cară și nu știi ce cară
spun că viața amară
toarnă un râu
din primăvară în iarnă
le ajunge la genunchi
la brâu și la gât
blestemată apă
înoată în datorii
le vezi palmele
goale și aspre
cum se îngroapă