citisei mult prin bluza-mi încheiată
iar eu înmărmurisem toată seara
simțind cum numai tu poți fi "vioara
pe care n-am pus mâna niciodată"

doar poezia mea era povara
și-am stat cu luna-n spate, speriată
pân' mi-a trecut "Debutul" și de-odată
de noi, se-nfierbântase-ntreagă scara

părul și ochii-ți negri prin lumină
și liniștea eternă-n trupu-ți lung
cât nici-un dumnezeu să mă rețină

imprevizibil timp avea să vină
o dragoste în care nu te-ajung
dar scriem mici poeme, ca s-o țină