- Înc-o dată toamna scrie o poveste
Pe o frunză smulsă de-un oftat de vânt,
Eu aștept de-un secol despre tine-o veste,
Poșta nu răzbate-n margini de pământ.

Înc-o dată-i vremea când la gura sobei
Lacrima inundă irisul căprui,
Geme-n focul ghenei un mesteacăn tânăr
Noaptea-și parfumează trupul cu gutui,

Iese despletită, goală și desculță,
Calcă peste bruma ninsă de curând
Înc-o dată somnul nu-mi găsește drumul
Până dimineața... Hai, măcar în gând!

- Trec în zbor cocorii, multe anotimpuri
Au plecat în grabă către alt tărâm,
Plou-a nostalgie, totuși în răstimpuri,
Îți respir aroma, floare de salcâm.

Te citesc, alene, lângă soba-ncinsă
Caligrafiată de un fulg de nea,
Poșta nu ajunge pe-o planetă ninsă,
Dar e scris în stele că vei fi a mea.

Adunăm fărâme dintr-o toamnă lungă
În poeme nude. Printre fantezii,
Cadă-ncet zăpada, pân’ la brâu s-ajungă,
Cerul să ne-ngroape-n albe agonii.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș